Fără Asfalt a fost prima competiție de acest gen la care am participat, împreună cu Vali și cu prietena mea, Cristina, care a făcut proba de înot într-un timp excelent. Din păcate, toată munca lor s-a dus pe apa sâmbetei în momentul în care eu (la proba de mountain bike) am ales să greșesc traseul și să fac 10 km în plus, în clipa în care eram pe locul 8, cu 3 km înainte de final.
Având în vedere că participăm pentru prima dată în acest format, iar Cristina se afla pentru prima dată în viața ei la o competiție de amatori, m-am enervat foarte tare când mi-am dat seama că s-a ales praful din cauza mea. Iar bucuria de a fi luat-o aiurea pe traseu a fost întrecută doar de dragostea pe care am simțit-o din acea clipă pentru organizatori. E aberant să dau toată vina pe ei, recunosc, doar că în momentul în care ai mers cu puls mediu 150 timp de mai bine de o oră, iar în fața ta la 10 m este un alt mtb-ist pe care simți că îl poți depăși, nu vrei să folosești niciun neuron pentru a te orienta, ci pentru a te auto-motiva. Marcajele trebuie puse în așa fel încât să nu existe dubii. Din nefericire, nici eu nu am fost în locul organizatorilor, și nici ei în locul meu, poate că așa ar exista mai multă înțelegere. Ne oferim încă de pe acum voluntari pentru ediția de anul viitor. Vrem să ajutăm, dacă va fi nevoie de o mână în plus, cu condiția să putem și participa. Oricum, sunt n chestii care se pot face înainte.
Revenind la sentimente mai bune, nu pot decât să salut organizarea acestui eveniment. Sper ca organizatorii să învețe din greșeli, și le recomand cu căldură să participe la cât mai multe maratoane de mtb, ca să se familiarizeze cu particularitățile acestui segment competițional. Nu am să continui să înșir ce mi-a placut și ce nu, pentru că am încredere în spiritul lor de observație.
Și da, dacă nu vă vine să credeți, dau nota 10 pentru oamenii de la checkpoint-uri, care au fost excelenți. M-au văzut din timp, m-au întrebat ce vreau, mi-au spus pe ce loc sunt, și chiar m-au încurajat.
În privința probei de alergare, Vali cred că s-a bucurat de dificultatea tehnica a primilor kilometri, iar Cristina cred că a fost puțin stânjenită de nămoalele de la start. Hai, că mă iau iar cu vorba!
În rest, toate cât de cât bune, nu am foarte multe de zis. Sâmbătă mergem la Sf. Ana să ne scoatem pârleala.
M.
